Parodontita este o boală inflamatorie cronică a țesuturilor care susțin dintele (gingia, ligamentul și osul), apărută de obicei dintr-o gingivită netratată, în care bacteriile din placă declanșează un răspuns al organismului ce distruge treptat suportul dintelui. Spre deosebire de gingivită, care este reversibilă, parodontita lasă pierderi de țesut care nu se recuperează complet, dar boala poate fi oprită și ținută sub control. Întrebările de mai jos răspund la ce se întreabă cel mai des oamenii.
Ce este, de fapt, parodontita?
„Para” înseamnă în jur, iar „odont” înseamnă dinte: parodontul este ansamblul de țesuturi din jurul dintelui. Când placa bacteriană rămâne pe dinți și sub marginea gingiei, bacteriile produc substanțe iritante, iar organismul reacționează inflamator. Dacă inflamația persistă, se formează „buzunare” între gingie și dinte, în care bacteriile se înmulțesc, iar osul de sub gingie începe să se resoarbă. Dintele își pierde sprijinul, poate deveni mobil și, în lipsa tratamentului, poate fi pierdut.
Prin ce se deosebește gingivita de parodontită?
Gingivita afectează doar gingia: roșeață, umflătură, sângerare la periaj, fără pierdere de os. Se vindecă prin igienă corectă și detartraj. Parodontita implică osul și ligamentele: apar buzunare parodontale, retragerea gingiei, mobilitatea dinților, uneori miros neplăcut și gust urât. Pentru a înțelege prima etapă, merită citit materialul despre gingivită: semne, cauze și cum o previi acasă, de unde de obicei începe totul.
Cum îmi dau seama că ar putea fi parodontită?
- gingii care sângerează frecvent, chiar fără periaj;
- gingii retrase, dinți care par mai lungi;
- spații noi între dinți sau dinți care s-au deplasat;
- dinți mobili;
- miros sau gust neplăcut persistent;
- puroi între dinți și gingie;
- modificări ale mușcăturii.
În faze incipiente, boala poate fi aproape fără simptome, de aceea controalele periodice sunt esențiale. Diagnosticul îl pune medicul, prin sondarea buzunarelor și radiografii.
Cine are risc mai mare?
Factorii de risc includ igiena orală insuficientă, fumatul, diabetul necontrolat, predispoziția genetică, stresul, anumite medicamente și vârsta. Schimbările hormonale pot accentua inflamația gingiilor. Persoanele cu aceste factori beneficiază de controale mai dese și de atenție mai mare la igienă.
Se poate vindeca parodontita?
Tratamentul urmărește oprirea progresiei bolii și menținerea dinților. Pierderea de os suferită nu revine singură, dar o parte din țesut poate fi stabilizată sau, în cazuri selecționate, reconstruită prin proceduri specializate. Succesul depinde enorm de colaborarea pacientului: igienă riguroasă și controale regulate. Se vorbește mai degrabă de „control” al bolii decât de vindecare completă, asemănător cu alte afecțiuni cronice.
Cum se tratează?
Prima etapă este curățarea în profunzime: detartraj și chiuretaj radicular, adică îndepărtarea plăcii și a tartrului de pe dinți și de pe rădăcini, sub gingie. Medicul poate adăuga, în funcție de caz, medicamente locale sau generale. Uneori este nevoie de intervenții chirurgicale pentru accesul în buzunare adânci sau pentru reconstrucția țesuturilor. După tratament, urmează o etapă de întreținere, cu controale la intervale stabilite de medic, pentru că boala poate reveni dacă igiena slăbește.
Ce pot face eu acasă?
- Periază cu atenție, de două ori pe zi, timp de aproximativ două minute, cu mișcări blânde spre gingie.
- Curăță zilnic spațiile dintre dinți cu ață dentară sau periuțe interdentare, în funcție de recomandarea medicului.
- Renunță la fumat; este unul dintre cei mai importanți pași.
- Controlează-ți diabetul, dacă îl ai, în colaborare cu medicul.
- Mergi la controale și detartraje, la intervalele stabilite.
- Nu amâna consultul când observi sângerare, retragere sau mobilitate.
Ce se întâmplă dacă nu o tratez?
Fără tratament, buzunarele se adâncesc, osul se pierde, gingia se retrage, iar dinții devin mobili. În stadiile avansate, pot apărea abcese parodontale, durere la mestecat și pierderea dinților, uneori mai mulți. Evoluția este de obicei lentă și poate trece neobservată ani de zile, ceea ce face boala atât de periculoasă. Intervenția timpurie este mai simplă, mai ieftină și păstrează mai mulți dinți.
Este parodontita contagioasă?
Bacteriile asociate bolii pot fi transmise prin salivă între membrii familiei, dar apariția bolii depinde de răspunsul fiecărui organism și de igiena individuală. Nu este nevoie de panică sau de izolare, ci de igienă bună pentru toată familia, iar membrii familiei unui pacient cu parodontită pot beneficia de un control.
Cum arată un plan de întreținere pe termen lung?
După tratamentul inițial, majoritatea pacienților intră într-un program de întreținere, cu vizite la intervale de câteva luni, în care medicul sau igienistul curăță sub gingie, măsoară buzunarele și verifică stabilitatea dinților. Este o parte esențială a tratamentului, nu un bonus. Cei care urmează acest program își păstrează mai bine dinții decât cei care apar la cabinet doar când se agravează ceva. Acasă, rămâne rutina zilnică: periaj, ață sau periuțe interdentare, evitarea fumatului, control al diabetului dacă e cazul.
Parodontita are legătură cu restul corpului?
Cercetările au observat asocieri între bolile parodontale și unele afecțiuni generale, precum diabetul sau bolile cardiovasculare, însă relațiile sunt complexe și nu se pot reduce la o simplă cauză și efect. Ce se știe sigur este că un diabet prost controlat înrăutățește gingiile, iar gingiile bolnave pot face controlul glicemiei mai dificil. Din acest motiv, medicul stomatolog și medicul de familie sau diabetologul lucrează cel mai bine împreună.
Unde aflu mai multe?
Dacă vrei să înțelegi mai bine problemele care apar în gură și cum se previn, secțiunea despre probleme frecvente ale gurii reunește materiale pe subiecte conexe, de la gingivită la sensibilitate sau miros neplăcut. Iar ghidurile Dentar24 explică rutina zilnică de igienă, care este fundația oricărei prevenții. În cazul tău concret, evaluarea și planul de tratament le stabilește doar medicul.
